Am uitat să-ţi spun.
A trecut o procesiune de evanghelişti
de când ne-am cunoscut.
Se adunau arhipelagurile sub felinar lăsau oceanele dezmembrate
când ne-am spus noapte bună şi fugi să prinzi autobuzul.
A trecut o procesiune de evanghelişti
de când mi-ai spus să nu scriu poezii viscerale
Deltei nu trebuie să-I strâng vintrele în palme ca s-o ţin minte.
Am uitat să-ţi spun.
Primul plic avea sub bd. Obregia urme de cafea din termos
şi un varf de munte.
Vârful – ştii tu – pe care mâncam miere cu nuci şi stafide
şi cu degete iubind, uite, aia e poteca pe care trebuie să mergem.
Am uitat să-ţi spun.
Umbrele au stat atât de des pe ziduri împreună
încât ar suferi mai rău decât noi dacă ne-am despărţi.
Atat am vrut sa-ti spun.