|
|
Nu va fi o rană sângerândă mormântul tău fără mine,
babica mea, Ecaterina!
Dar cum voi fi eu
carte bună de citit fără tine ?
Cum voi cânta florilor
necunoscătoare de vânt alb ca o bătrână,
o bătrână ca tine de albă?
Fascinant este
că tu nu ştii nimic,
tu nu înţelegi nimic din ce spun eu,
tu înveţi un regret omenesc întreg
a drojdiei de [...]
Între a sta lângă tine ca un pom
cu frunze uscate şi a sta
lângă tine ca un cireş înflorit,
aleg să stau ca un pom
cu frunze uscate.
Sa-ţi explic
cât de mare este uscarea
lângă un cireş înflorit!
Vezi tu, Delta mea
merită o mare poezie
O mare uscare,
de care nu se atinge şi care sperie.
Ca o bătrână Brigitte, o bătrâneţe ameninţătoare.
Între a [...]
Acei oameni din peşteră cu jumătate de corp sub piatră,
ei au ales din frumuseţea reptilei
şerpuirea printre lucrurile sublime
şi din om apropierea de noapte şi zi.
Acei oameni care au pe spate
înfrăţirea dinafara timpului
şi prelungirea ecoului din prăbuşirea fiului risipitor,
a oricărui fiu risipitor.
Salamandrele deschid drumurile înaintea calului orb.
Acei oameni care au în sânge frigul nordului,
arată lumii [...]
cadavre exquis
Cătălina Cadinoiu, Adrian Diniş
Segmentul cel mai fraged din idealul de actor al chelnerului, l-am dat celui mai visător dintre noi.
Aici Dunărea se varsă în Dâmboviţa, spune-i oricui de sânge albastru şi îţi va spune că eşti fiu de pescar.
L-am cunoscut pe tatăl pe care tu nu l-ai cunoscut, băiete,
şi nu poţi să [...]
Se lasă o noapte creată special pentru cei curaţi.
Partea mirifică din sticlă
este că noi nu ne întrebăm
cât suferă fiecare.
Ne alegem privirea
pe care să o punem în geam
să se ştie ce toamnă a fost uitată
să se zâmbească peste rima
de cânepă
care s-a deşirat.
Eu sunt pentru oamenii de la masă
aşa cum o sticlă,
este bere pură pentru [...]
Juan, eu îţi croiesc păpuşa bigotă
sau păpuşa progresistă
sau păpuşa piristroichistă
şi tu, daragoi, îi dai viaţă.
Când îi iei un spaniol vitalitatea
este ca şi cum i-ai lua unui cerşetor zdrenţele
şi grădinii zoologice, animalele.
Juan ponegreşte budismul,
Juan mi-a scuipat în faţă creştinătatea.
Juan iubeşte adevăraţii greci
aşa cum iubeşte stadiile pătlăgelei: mugur, floare,
barabulă mică verde, barabulă mare verde,
barabulă [...]
Mă cheamă Palagheia, domnule jandarm.
Când îmi abandonam copiii, oamenii îmi spuneau
„Palahie, Palahie, te bate Dumnezeu!”
Femeie de pală. De hie.
Adevărat. Sărăcia m-a spălat pe cap
când mama era la muncile câmpului.
Lumină se făcea ades în casa noastră când mă frigeau tălpile
de atâtea praguri
pe care am cerut zer sau pâine uscată.
Femeie frumoasă a cristelniţei,
femeie rece a [...]
Anton, profesorul de matematică are palmele caracude,
spun uneori corigenţii.
Un soi de ură pe cale de dispariţie. Palme late,
de caracudă. O specie
de caras pe cale de dispariţie.
Diet Vasile a prins două coşuri de caracude.
Marea se lăuda cu moşul care prinde caracude.
Carne dulce. Burtă lată. Oase lungi.
Oasele tari de peşte mic au spart uşa bisericii.
Credincioşii [...]
Am sărutat icoanele ca să nu se întristeze bunica mea, Ecaterina.
Era mândră ca un general de brandenburgurile mantalei
să mă vadă în faţa sfinţilor.
A aşezat o masă între mine şi ei,
a umplut-o cu măceşe, crizanteme, cnâş, sosuri.
Era bine să stea o masă bogată între mine şi sfinţi.
Din viaţă i-a rămas doar dreptul
de-a fi ea prima
cea [...]
Judecaţi-mă, frumoşilor!
Am fost Cuzma, aveam harmoşcă şi raniţă cu peşte uscat.
Judecaţi-mă, curtenilor!
Am făcut feţe de masă din paraşute.
Ah, ce tânăr când blestemam ca un scaun de tortură!
M-am întors din război. Am vândut o lotcă de peşte
şi am cumpărat zon.
Aveam un copil alb şi o femeie cu tifos.
Am plâns pentru mama cheală a fiului meu.
Ah, ce [...]
|
|