|
|
Senia
Ea are trupul rotund ca un măr, bineînţeles,
ca un obraz, apoi ca o lună de 30 de zile, împlinită,
ca un cerc închis în nebunia unui acrobat, ca ochii tăi de cafea, ca o minciună.
Ea poate fi Senia sau poate fi lotus.
Totuşi astăzi este Senia. Atât.
De ce?
Taci. Senia. Atât.
Într-o zi poate fi toate zeităţile Olimpului, dar [...]
Bună ziua, Domnule Profesor!
Îmblânzitor de licurici nu vă spune nimic
la fel de bine se pot îmblânzi mărgele galbene din fosfor cu un gât de lebădă
la fel de bine se poate îmblânzi o lună plină cu o seară de jazz
eu voi şti mereu însă că legile publice sunt o cafea dulce amăruie în sala 304 cu [...]
Drumul întinde frânghia,
acrobaţii cad pe rând,
pe sârmă dorm salamandrele în gălbenuş de vrabie
pietrele merg mai încet,
seara scapă cumva printre degete,
pana la urmă pasăre diurnă rămân
oasele vorbesc la fel de tare.
O frunză, două, frunze, trei frunze, patru frunze, cinci frunze, şase frunze, şase frunze
Cum? Iar? Da. Pe sase ai scapat-o jos.
…şi în fericirea mea de [...]
Mamă, stai acolo, nu veni, stai acolo şi vezi gâştele cum deoache balta
lebedele cum scrijelesc cu ciocul de lemn, în gardul apei, hieroglife
stai acolo, aici cerul este prea departe de om, cerul de-aici nu este înalt cât viţa de vie din bolta noastră
Stai acolo, îmblânzeşte pădurile cu vorba dar, fără bici,
şi apelor spune-le să [...]
Sunt plină de scoici, sunt plină de pietre, sunt plină de glezne, sunt plină de sare
cu toate acestea sunt singurul val ce ajunge la mal
dar
nu se mai întoarce niciodată înapoi în mare.
Nu ştiu decât că re e notă muzicală
nu înţeleg ideea de reflux, renaşte sau repetă
dar ştiu că sunt în lume, sunt în mare
în [...]
Buze lângă buze le aşezi pe piele,
ca merele pe tarabă de ţărănci cu piepturi lăsate
ca sticlele mărunte din vitralii cu Isus pictate.
În biserica rusească de la Universitate
sunt vitralii din sticle mărunte
femeia-albastră lasă un strop de salivă pe gura lui Isus
hulpav îl linge un cerşetor frumos, urât.
Mi-am scos limba, l-am sărutat pe frunte
pe Isus, cum faci [...]
Copilul poartă un costum de leu şi nu râde,
priveşte orizontul de ţevi
lungindu-se ca bocetele prin cimitire.
La ultima pomană
taică-su, cu mustăţi prelungi
aripi ce-au părăsit umerii
căzuţi prea mult spre pământ
a primit o portocală
-ei sunt cinci-
şi poate de aceea nu râde.
El a primit de pomană costumul de leu
să-i ţină de cald şi de vorbă.
El nu l-a văzut pe [...]
Mi-ai spus cândva:
“Ai intrat încălţată în inima mea”.
Bat clopotele de utrenie sub picioare
am tălpile goale
dar mă-ncalţ în clopot .
O să-mi spui
“ai intrat încălţată în clopot.”
Îţi ascult inima
citeşte timid din mine ca un elev de-a-ntâia din abecedar
inima ta: copil frumos,
copilul din tablou, pe scaun stând, cu cartea-n mână, în costum de marinar,
inima ta: copil frumos, copil [...]
Hei Nichita
plouă în casa ta
geamul l-ai lăsat deschis pentru miile de curcubee
“Să ia dracu, pe dulap să steie
e loc de curcubee şi de mucegai.
Aici ascult cum mi se ceartă oasele
paşii noi m-apasă
pe frunte
mai vine câte-o grasă
să o muşc de pulpe
şi să-i zvârl cu florile în fasă.
Ţi-am adus o sticlă de vin
ţi-o las sub [...]
Stâncile se izbeau de valuri şi copacii de frunze
când te-am cunoscut
timpul se arunca înaintea mea,
ca înaintea trenului, Karenina
marea mi se spânzura de gleznă
cu un delfin eşuat
cum se spânzură luna zilnic de beznă
atunci m-am ferit din drumul lor
nu doream moartea nimănui
a niciunui val, a niciunui minut, a niciunei meduze.
Astăzi, mi se-aruncă oamenii cu [...]
|
|