|
|
Între zdrenţe şi cărţi păpuşile se învârtesc într-un carusel.
Locuiesc într-un sertar, mobielierul meu e rusoaica de porţelan de la mama mea, Liuba, fotografia cu diet Chircic, babca Marfa, Andrei şi tanti Prosea, mai e o reproducere veche a stră-străbunicilor mei, fotografii cu diet Vasile şi fraţii lui Cuzma, Alexei, Filat, Iusei, Pancrat
în ziua concentrării, înainte [...]
Despre epava cu apucături omeneşti,
am auzit lângă un cal înhămat.
Uşile ei, spre deosebire de uşile de rând,
credeau în prezenţa unui contur,
conturul fricii de a fi om în pragul unei epave.
Oamenii de lângă un cal înhămat
vorbesc despre epava care speră omeneşte.
Speranţele ei ne amuză, desigur.
Noi căutăm dincolo de umbre
sângele care nu se usucă la soare.
Sub [...]
Am văzut genul de apus
care face din regulile semantice bufoni şi regi.
Speriat este semnul
care nu mai poate ţine pe suflet
un cuvânt despre om.
Nu ştiu ce este în seara aceasta imens:
soarele sau faptul că nu-l pot atinge.
Aşa cum nu vom şti vreodată la apus
cine este bufonul care a numit un rege peste noi.
Apusul despre [...]
Când ai strigat la poartă după zer
caii s-au crezut chemaţi şi au întors capul
după şuieratul de nuc tânăr.
Copilăria ta aşezată lângă mine
îmi cere pâine şi un colţ
la fel de cald ca rugina leagănului.
Sunt un şarpe rece pe o piatră caldă
de care te apropii, cu bidonul în mână.
Volute de frunze galbene, câini fără colţi
te amăgesc să [...]
Suntem în toiul civilizaţiei. Suntem în criza pieilor de vită pentru opinci.
Când iarna îngheaţă apele, acoperişurile
şi gardurile se prăbuşesc.
Când din tot ce poate muri, doar oamenii
se găsesc să moară
şi tocmai atunci când stuful trebuie tăiat.
Suntem în toiul civilizaţiei sau într-o datorie neîndeplinită,
măsurată cu pedeapsa caporalului trădător.
Bărbile lipovenilor umplu cimitirul.
Acel loc de veci nisipos
în care turiştii [...]
Îmi amintesc de lătratul familiei de hiene
care, după o îndelungă joacă,
la primul miros de sânge şi-a devorat puiul.
Şi mă felicit
pentru învăţăturile din casa rubedeniilor.
În câinimea noastră, devorăm inima, umplem golul cu paie şi tragem blana la loc.
Apoi batem uşor cu palma.
Un cuplu de siberieni este arestat când admiră soarele unui tablou impresionist.
Sipetul cu ciorapi cârpiţi şi [...]
“Floarea a dat rădăcini imense:
voinţa de a iubi în ciuda morţii.”(Luc Decaunes)
Lipoveanca de pe malul drept
care îmi făcea semnul crucii pe frunte,
îngropa căţeii de vii în pământ.
Sărea pe moviliţă ca să moară mai repede.
Iubeam să adorm lângă ea, nici somnul
lângă mamă nu era un astfel de basm.
În visul ei se îneca fratele în mare,
soldaţii erau [...]
Iubirea mea este o mirare fragilă şi feroce,
fragilă şi feroce ca o naştere
pe crestele Pietrei Craiului,
la adăpostul atîtor jnepeni surpinşi şi străini.
Tristeţea mea cade
de la înalţimi foarte mari.
Tristeţea mea se izbeşte de stîncă
şi rămîne sânge ocolit
ani în şir de ploi
ca un lepros care ştie să cânte la vioară.
Tristeţea mea este deci un lepros
care cântă [...]
O mână care a crescut dintr-un fir
de praf
a dărâmat un om.
O mână care a crescut dintr-un munte
a tăiat o coadă de furnică.
Pe ce notă muzicală a căzut coada ta, şopârlă?
Noi am mers prin valea aceasta
cu toate păsările pe vioară.
Şi ceea ce au cântat ele,
au înţeles doar cei mai blânzi dintre agricultori.
Dacă vom vorbi [...]
Nu va fi o rană sângerândă mormântul tău fără mine,
babica mea, Ecaterina!
Dar cum voi fi eu
carte bună de citit fără tine ?
Cum voi cânta florilor
necunoscătoare de vânt alb ca o bătrână,
o bătrână ca tine de albă?
Fascinant este
că tu nu ştii nimic,
tu nu înţelegi nimic din ce spun eu,
tu înveţi un regret omenesc întreg
a drojdiei de [...]
|
|
Comentarii: