“Floarea a dat rădăcini imense:
voinţa de a iubi în ciuda morţii.”(Luc Decaunes)
Lipoveanca de pe malul drept
care îmi făcea semnul crucii pe frunte,
îngropa căţeii de vii în pământ.
Sărea pe moviliţă ca să moară mai repede.
Iubeam să adorm lângă ea, nici somnul
lângă mamă nu era un astfel de basm.
În visul ei se îneca fratele în mare,
soldaţii erau [...]
Iubirea mea este o mirare fragilă şi feroce,
fragilă şi feroce ca o naştere
pe crestele Pietrei Craiului,
la adăpostul atîtor jnepeni surpinşi şi străini.
Tristeţea mea cade
de la înalţimi foarte mari.
Tristeţea mea se izbeşte de stîncă
şi rămîne sânge ocolit
ani în şir de ploi
ca un lepros care ştie să cânte la vioară.
Tristeţea mea este deci un lepros
care cântă [...]
O mână care a crescut dintr-un fir
de praf
a dărâmat un om.
O mână care a crescut dintr-un munte
a tăiat o coadă de furnică.
Pe ce notă muzicală a căzut coada ta, şopârlă?
Noi am mers prin valea aceasta
cu toate păsările pe vioară.
Şi ceea ce au cântat ele,
au înţeles doar cei mai blânzi dintre agricultori.
Dacă vom vorbi [...]
Nu va fi o rană sângerândă mormântul tău fără mine,
babica mea, Ecaterina!
Dar cum voi fi eu
carte bună de citit fără tine ?
Cum voi cânta florilor
necunoscătoare de vânt alb ca o bătrână,
o bătrână ca tine de albă?
Fascinant este
că tu nu ştii nimic,
tu nu înţelegi nimic din ce spun eu,
tu înveţi un regret omenesc întreg
a drojdiei de [...]
Comentarii: