(glasul spectatorului)
Pe scena mâncată de carii
roluri de jucat nu mai sunt.
Se mai aud notele
unor demult cantate arii
şi-o muscă într-o strachină cu unt.
A mai rămas doar un sufleur peltic,
fantoşa unui păpuşar în frac,
fantoşa-şchioapătă-n aksak
cu păpuşaru-i cataplectic.
Din meri se stinge jarul
izvoarele seacă, morile gem.
“De ce timpul nu înlemneşte – se-ntreabă păpuşarul
ca mine sau ca [...]